Scurt istoric al Manastirii Sihla

Istoria Schitului Sihla, a sfintilor parinti si a ctitorilor a ramas necercetata si foarte saraca in date. O istorie a isihasmului din padurile Sihlei si chiar de la Schitul Sihla, datorita vietii Tainice pe care o duceau vechii pustnici si monahi s-a dovedit a fi greu de realizat pana astazi.
In trecut, padurile seculare ale Sihlei erau foarte salbatice, pline de desisuri, foarte greu accesibile si lipsite de orice prezenta omeneasca. Doar unii pustnici iubitori de liniste si salbaticiunile padurii se incumetau sa vietuiasca intr-o salbaticiune desavarsita, intr-un climat rece si neprimitor.
De-a lungul timpului, nenumaratii sihastri aflati raspanditi prin intinsele paduri dintre Manastirile Neamt, Secu, Sihastria, Agapia, ce duceau pana la Hangu, Durau, Ceahlau, teritoriu recunoscut ca fiind “Athosul romanesc”, au considerat padurile Sihlei ca fiind “cea mai tare pustie”. Aici se incumetau sa se nevoiasca doar sihastrii ajunsi pe treptele cele mai inalte de pregatire isihastica, unii ramanand zeci de ani in taina desavarsita.
Prezenta pustnicilor la Sihla este situata pe la inceputul sec al XIII-lea , traditie transmisa prin viu grai de la vechii monahi. Prima mentionare scrisa apare intr-un zapis sarbesc din anul 1326, precum ca la Sihla exista o sihastrie apartinand de “Biserica Alba” de la Manastirea Neamt.
Sfantul Voievod Stefan cel Mare, dupa lupta de la Orbic (12 aprilie 1457) impotriva lui Petru Aron, dorind sa scurteze drumul sau spre Manastirea Neamt, trece peste munte si la Sihla afla un pustnic batran ce traia intr-un bordei sub stanca. Acesta ii povesteste domnitorului ca inaintea sa au fost alti doi pustnici de 91 si 100 de ani, pe care ii ingropase el si ca inaintea acestora au mai fost inca alti pustnici batrani, existenta sihastrilor la Sihla ducandu-se astfel catre inceputul sec al XIII-lea. Domnitorul hotaraste ridicarea unei bisericute din lemnul unui singur brad secular unde batranul pustnic sa se roage pentru el. La anul 1604 Sihla este amintita in documentul numit “Hotarnica domneasca” emis de domnitorul Ieremia Movila Voda, pentru fixarea hotarelor dintre Manastirile Secu si Agapia. Arhiereul Narcis Cretulescu apreciaza ca pustnicii de la Sihla au ajutat la intocmirea acestui act.
In a doua jumatate a sec al XVII-lea si inceputul sec al XVIII-lea la Sihla a sihastrit circa 40 de ani, Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.
Anul 1731 este considerat anul intemeierii Schitului Sihla.
La anul 1741, familia boierilor Cantacuzino, cunoscand sfintenia acestor locuri si nevointele Sfintei Cuvioase Teodora, va ridica biserica mare “din vale”, cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.
In anul 1763, pe locul vechii bisericute dintr-un brad, Aga Ionita Cantacuzino Pascanu va ctitori biserica mica “din deal”, care va fi realizata tot “dintr-un lemn”, cu hramul “Schimbarea la Fata”, in memoria prietenului sau Ioan Coroi, mort accidental la o vanatoare de cerbi in prapastia ce a ramas cu denumirea “Rapa lui Coroi”, cea mai tainica zona de sihastrie din padurile Sihlei.
Perioada de apogeu a isihasmului la Sihla a fost intre secolele XVI si XVIII. La mijlocul secolului al XVIII-lea, odata cu dezvoltarea schiturilor Sihastria si Sihla, o mare parte din sihastri au preferat sa se linisteasca in imprejurimile schiturilor, mai ales pe Valea Paraului Negru si la Rapa lui Coroi. Astfel puteau ajunge uneori la slujbe sau la un duhovnic mai apropiat.
In a doua jumatate a sec al XVIII-lea, in padurile Sihei va sihastri Cuviosul Iosif Pustnicul, marele duhovnic al Manastirii Varatec, impreuna cu cei doi ucenici ai sai Gerontie si Gherasim.
In anul 1813 parintele ieromonah Benedict Ardeleanu de la Manastirea Secu va rectitori biserica mare cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” reconstruind-o si dandu-i infatisarea din zilele noastre.Totodata ridica si un rand de chilii, ceea ce va duce la dezvoltarea vietii de obste in Schitul Sihla.
Ulterior Parintele Benedict va deveni egumen al Manastirii Secu (1818-1821; 1822-1833; 1836-1838) si apoi staret al Manastirii Neamtul si Secu (1840-1843). Apreciem ca Parintele Benedict a fost primul egumen al Schitului Sihla in perioada 1813-1818.
In continuare prezentam pe scurt perioadele mai importante din existenta Schitului Sihla, preluate din diverse surse:
1837 – 8 vietuitori (2 moldoveni si 6 transilvaneni);
1840 – Egumen Epifanie - 8 vietuitori;
1860 – Egumen Nil – 9 vietuitori;
1865-1870 – Egumen ieroschimonahul Iona – 20 vietuitori;
1871 – Egumen Silvestru – 9 vietuitori;
1873 – Egumen necunoscut – 9 vietuitori
1874 – 3 vietuitori batrani, fara egumen. In urma pardarii schitului de doua ori de catre talhari si murind ingrijitorul schitului ieromonahul Melhisedec, schitul se va inchide;
1876 – apar noi vesti despre schit in pomelnicul ctitoresc;
1877 – apar date in corespondenta cu Mitropolia privind abaterile unui calugar;
La sfarsitul sec al XIX-lea si prima jumatate a sec al XX-lea Schitul Sihla este aproape parasit. Astfel, Monahul Gherontie Bistriceanu (1865-1939) de la Manastirea Secu se va nevoi singur sub ascultare circa 40 de ani. Contrar riscurilor la care era permanent expus datorita talharilor, el va trage clopotul si va cit zilnic in biserica.
Perioada dintre anii 1925-1951 va fi marcata de prezenta tainica in Muntii Sihlei a Sfantului Ioan cel Minunat Episcop al Kievului. Acesta fusese Epsicop vicar al Mitropoliei Kievului (1915-1918) si se refugiase in Romania in anul 1920 din cauza prigoanei ateist-comuniste din Rusia. La inceput, s-a indreptat catre Schitul Crasna – Gorj intrand ca frate incepator, viata lui ramanand necunoscuta celorlalti. Dupa 3 ani, staretul voind sa il tunda in monahism, Sfantul Ioan va parasi in taina Schitul Crasna si se va retrage nestiut in Muntii Sihlei, cativa ani petrecandu-i si pe Ceahlau. Sfantul Ioan cel Minunat s-a nevoit aproape 30 de ani ca un adevarat sfant facator de minuni. Prin anii 1928-1930, fericitul episcop Ioan era deja cunoscut pustnicilor din Muntii Sihlei si ai sihastriei. Din anul 1929, Ieroschimonahul Vasian Scripca din Manastirea Secu se va retrage ca pustnic la Schitul Sihla, iar Episcopul Ioan si-l va alege ca duhovnic. Sfantul Ioan cel Minunat va fi cunoscut atat de Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie, cat si Protosinghelul Teodul Varzare, duhovnicul Manastirii Agapia (1940-1981).
Sfantul Ioan cel Minunat este considerat cel mai mare pustnic, nevoitor si sfant al lumii ortodoxe din prima jumatate a sec
al XX-lea.
Protosinghelul Vasian Scripca (1887-1956), care intrase in monahism la Mansatirea Rasca in anul 1915, va sihastri 10 ai in bordei pustnicesc aproape de pestera Sfintei Teodora si se intalnea uneori cu Sfantul Ioan cel Minunat Episcop al Kievului. Ulterior, va deveni staret al Manastirii Secu (1935-1950). Va trece la Domnul in anul 1956.
Ierodiaconul Cristofor, cu metania din Manastirea Frasinei, a sihastrit in padurile Sihlei intre anii 1930-1933. La data de 20 iulie 1930 descopera prin minune sfintele moaste ale Cuviosului Pavel Sihastrul, moaste aflate in padure de peste 200 de ani. In secolul XX, in Muntii Sihlei, din dorinta de a fi aproape de locurile unde a sihastrit Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla, se vor nevoi cateva mari pustnice.
Schimonahia Isidora Pustnica, din obstea Manastirii Varatec, va sihastri 37 ani (1900-1937) la Rapa lui Coroi.
Schimonahia Zenovia, cu metania din Manastirea Varatec, incepand de pa la anul 1900, va sihastri 25 de ani la “Piciorul Claomidei”.
Schimonahia Magdalena, cu metania din Manastirea Agapia Noua, prin anul 1920 se retrage spre Rapa lui Coroi cu 11 ucenice. In anul 1937 se muta langa Agapia Veche.
Schimonahia Valentina Neacsu (1886-1964) va sihastri impreuna cu fiica sa aproximativ 20 de ani (1945-1964), dupa ce fusese 10 ani la Manastirea Giurgeni si alti 15 ani la Manastirea Almas din Neamt. Este ingropata la Manastirea Sihastria.
Emiliana Neacsu (1917-1979), fiica schimonahiei Valentina Neacsu, dupa moartea mamei sale va ramane in padure pana in anul 1979, fiind ingropata langa bordeiul sau, pe locul actualei biserici de la Schitul Daniil Sihastru.
Schitul Sihla, pe parcursul existentei sale, va fi dependent jurisdictional si canonic astfel:
1731-1947 – subordonat Manastirii Secu, fie independent (1602-1779; 1910-1935), fie unificat cu Manastirea Neamt (1779-1910;
1935-1950);
1947 – in prezent – subordonat Manastirii Sihastria.
In anul 1947, prin eforturile Parintelui Staret Arhimandrit Cleopa Ilie, Schitul Sihastria va fi ridicat la rangul de manastire iar Schitul
Sihla va trece in subordinea acestuia.
Intrucat Schitul Sihla era lasat uitarii (in anul 1942 erau 2 monahi, respectiv un calugar batran si un ucenic) Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie va trece la revigorarea schitului.
Schitul Sihla incepe sa aiba perioade egumenice clare si cu realizari.
1947-1950 – Egumen Parintele Clement Popovici;
1951-1970 – Egumen Protosinghelul Visarion Prepelita (1914 – 31.01.1972), care da o noua infatisare schitului refacand bisericile (1951-1954), casele, clopotnita, construind arhondaricul, grajd nou, beci de piatra, garduri si porti noi etc.
1955 – 9 vietuitori;
1960 – 4 vietuitori batrani, inclusiv metocarul;
1967 – 8 vietuitori;
In anul 1956, Protosinghelul Visarion Prepelita, ajutat de Duhul Sfant, descopera moastele intregi ale Sfantului Ioan cel Minunat Episcopul Kievului, pe care le pune intr-un sicrias si le ingroapa in taina in biserica mare a schitului.
1971-1972 – Egumen Protosinghel Veniamin Barbacaru.
In anul 1972 Arhimandritul Victorin Oanele devine staret al Manastirii Sihastria si va acorda o atentie sporita Schitului Sihla trimitand la schit pe Ieromonahul Chiril Saramet si pe Parintele Paisie Olaru.
1972-1982 – Egumenul Ieromonah Chiril (Calistrat) Saramet.
In timpul acestei egumenii se va face restaurarea generala a bisericii mari cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” (1973-1974), inclusiv pictarea in fresca a interiorului prin stradania staretului Manastirii Sihastria, Arhimandrit Victorin Oanele.
In anul 1982 Ieromonahul Chiril Saramet va pleca la Muntele Athos devenind duhovnic, sub numele de Calistrat, la schitul romanesc Prodomu, unde va ramane pana la moartea sa in 1990.
1972-1984 – Parintele Ieroschimonah Paisie Olaru (1897-1990), cunoscut in intreaga lume monahala si de credinciosi sub numele de Parintele Paisie de la Sihla, va fi cel mai renumit si cautat duhovnic din toate colturile tarii. In anul 1984, bolnav fiind, coboara definitiv la Manastirea Sihastria,unde va trece la Domnul la data de 18 octombrie 1990. Este propus pentru canonizare.
1982-1983 - Egumen Ieromonah Pamvo Buhaescu;
1983-1986 – Egumen ieromonah Laurentiu Popa;
1986-1990 – EgumenMonah Andrei Ionescu;
1990 – in prezent – Egumen Protosinghel Pahomie Catana;
Actuala perioada de egumenie, inceputa la 15 mai 1990 reprezinta cea mai lunga perioada cu conducere stabila si cu cele mai mari transformari care au dus la o dezvoltare fara precedent a Schitului Sihla. Sub aspect constructiv si de inzestrare materiala schitul a fost rectitorit devenind o asezare monahala puternicasi foarte frecventata de credinciosi sau pelerini din intreaga tara si strainatate.
S-au realizat urmatoarele:
1991 – un nou arhondaric, ctitorie a Arhimandritului Victorin Oanele staret a Manastirii Sihastria;
1996 - clopotnita noua, Casa Egumenului, Casa Muncitorilor, terasele cladirilor si aleile de circulatie pavate cu lespezi de cariera, linie de cablu suspendat pentru reteaua electrica prin padure de la Sihastria la Sihla;
1999 – Casa vietuitorilor (calugarilor) cu 36 de camere si anexe;
2004 – Aghiasmatarul Nou, prin straduinta Arhimandritului Victorin Oanele;
2006 – sediul nou al bibliotecii, drum de acces spre schit;
2007 – Muzeul Paraclis, un complex nou de magazii, brutarie noua;
Schitul si-a marit obstea la 25 vietuitori in 2008, fiind cel mai mare numar din istoria schitului si care desfasoara zilnic, de aproape 20 de ani, un bogat program de slujbe similar celui de la Muntele Athos.
Cel mai mare eveniment al actualei perioade de egumenie il reprezinta canonizarea la 20 iunie 1992 a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla. Slujba de praznuire din 7 august 1992 s-a savarsit in prezenta Prea Fericitului Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei.
Cu prilejul praznuirii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla din 7 august 2008, Schitul Sihla s-a bucurat de prima prezenta a IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei. Cu acest preilej, IPS Teofan, avand metania din Schitul Crasna- Gorj, si-a purtat pasii prin locurile strabatute candva si de Sfantul Ioan cel Minunat Episcopul Kievului care s-a nevoit primii trei ani ca frate incepator, la acelasi Schit Crasna, apoi venind in Muntii Sihlei.
In noiembrie 2011 Schitul Sihla a fost transformat in Manastirea Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul - Sihla.